Tigrii


                  Imi aduc aminte de cand eram mai mic... am auzit ca tigrul isi mananca puii; am ramas uimit cum ar putea face, pana si un animal, asa ceva! un timp am stat aproape bolnav, mai ales ca preferam tigrul pentru puterea, frumusetea si gratia lui.
  
       A mai trecut timp, tristetea celor aflate despre tigru ramasese intiparita acolo undeva... din cand in cand ma gandeam ca la o intrebare fara raspuns: "oare de ce? de ce?"... am aflat ca isi manaca puii pentru a se imperechea inca o data. si asta m'a mai zdruncinat iarasi in mintea si simtirile mele de copil. Din nou m'am gandit "cum, Doamne iarta'ma, sa faca asa??" 

       In tara noastra, ca o strigare a celor care iubesc normalitatea, sau macar a celor care urasc moartea, au aparut asociatii, dar si voluntari, care se impotrivesc avortului. Cand am auzit ca si oamenii sunt in stare de asta, m'am simtit mai bolnav decat dupa ce am aflat de tigrii. Apoi am aflat mult mai multe cauze (numite de unii chiar "motive intemeiate"). Unii spun ca inca nu sunt pregatiti sa'i ofere viitorului copil tot ce i'ar trebui, altii vor (asemenea tigrului) doar placerea fara niciun fel de responsabilitate si alte asemenea justificari. Toate vor sa explice moartea unui nevinovat, vor sa spuna parca "lasa'l incolo, moare si el cu un rost!"
      

         Tigrii sunt pe cale de disparitie... putem spune ca sunt vanati excesiv, intr'adevar! dar noi nu suntem vanati decat de propriile noastre placeri si neasumari ale faptelor noastre... suntem o natiune care omoara! isi omoara urmasii fara sa vada ca, la un moment dat, se va stinge...